Va spuneam acum ceva vreme ca fiecare paine are o poveste. Astazi va prezint povestea “Secaricai”.
“Secarica” este un puiut de paine. Nu este nici o paine mare, fastuoasa, dar nici vrea sa fie numita chifla. Este doar un pui, desprins din aluatul mama la momentul formarii. Mama Secaricai s-a grabit sa plece si nu a mai prins sesiunea foto, dar Secarica a ramas constiincioasa sa reprezinte conceptul (si conceptia). E vorba de un amestec de faina de secara si faina neagra, ambele in proportie de 50%, imbogatite cu iaurt (60%), adaugat si un pic de apa (30%). Pentru aroma, semintele de dovleac si de chimen au insotit de la bun inceput faina si maiaua.
Secarica a dospit peste noapte, la temperatura camerei, intr-un cosulet cu fund relativ drept confectionat dintr-un soi de nuiele fine impletite. Mama s-a odihnit intr-un banetton rotund. Timpul de dospire a fost destul de mare, iar mamei i-a fost destul de greu sa se desparta de culcusul racoros de care a avut parte, dat fiind ca dospirea a facut-o sa creasca extrem de mult, devenind relativ fragila. Secarica in schimb s-a prezentat foarte bine dupa noaptea petrecuta, dovedind o suprafata ferma, usor de crestat.