Din faina alba, cu lapte din plin si mult zahar, painea Irinei impleteste in buclele ei aromele prezente cu amintirile din copilarie. Semintele de dovleac vin sa intareasca aceasta alianta, ca martore a vietii dulci din vremea cand grijile erau doar apanajul parintilor.
Compozitia este simpla: faina alba, 75% lapte, 10% maia, 2% sare, o mana de seminte, toate ametite pret de cateva minute pe ora, framantate un pic si apoi lasate la dospit peste noapte in fata geamului deschis, in cos de dospire din rachita. Aspectul painii este dat strict de impletire, deoarece painea nu a fost crestata.
Si asa cum spuneam intr-un alt post, fiecare paine are istoria ei. Istoria acestei paini si-a schimbat cursul in ultimul moment, Irina renuntand cu altruism sa mai pastreze bucuria copilariei doar pentru ea. Si pentru ca lui Christine i-a placut atat de mult aceasta paine, ea ne-a trimis urmatorul mesaj, pe care – onorati fiind – vi-l prezentam mai jos.
“Pentru acest dar, acesta lucrare dumnezeiasca facuta de voi, cu atata har si dragoste, am cautat ca, macar in vorbe intelepte si de duh … spuse de altii – sa va rasplatesc.
Am purces la drum si am cautat sa aflu de ce, cand si cine a potrivit prafurile pentru a face o paine. I-am vizitat pe egipteni, insa ei, morti fiind, nu au reusit sa imi dezlege misterul..insa am zarit o paine pe peretii cavoului unui faraon care a domnit acum 3.000 de ani i.e.n. am inteles ca foloseau painea ca ofranda pentru zei.
Mai tarziu – peste cativa ani – painea a fost folosita ca moneda de schimb. Se spune, un agricultor era platit cu trei paini pentru o zi de munca. Inca de pe vremea grecilor si romanilor antici se discuta daca painea neagra este mai sanatoasa decat cea alba. Aceasta reprezinta o marturie clara a faptului ca aparusera si nutritionistii… Astazi nu mancam paine pentru ca “ingrasa” de aceea am tinut regim 2 saptamani inainte si voi mai tine doua dupa pentru ca am sa savurez painea daruita de voi fara a ma gandi ca m-am ingrasat 😉
….
Cu drag multumesc Domniilor Voastre pentru har si pentru dar!
Christine”
Si noi iti multumim, Christine, pentru aceste cuvinte atent alese si din suflet culese. Promitem sa fim intotdeauna la fel de dedicati in ceea ce facem, pentru ca astfel de aprecieri dau un alt sens mestesugului prepararii painii artizanale.