De ceva vreme tanjeam dupa ceva nou, prea ma invarteam in aceleasi ingrediente. De la painea cu rosii uscate incoace, nu mai incercasem nimic mai aparte.
Asa ca am decis sa incerc o paine cu arome de verdeata, si asa am ajuns la painea cu marar.
De data asta am avut ceva mai mult aluat, n-am mai pornit cu clasica jumatate de kilogram de faina, as ca am ajustat hidratarea cam din ochi. De aceea am si facut doua feluri de paine, una rotunda si inca doua gen bagheta.
Aluatul a fost cam moale, si s-a lipit putin de baneton, dar nu intr-atat de mult incat sa deformeze definitiv painea.
In ceea ce priveste crestarea, am crestat destul de adanc aluatul, dar urmele lasate nu sunt prea distantate, semn ca in cuptor painea nu a mai crescut prea mult.
Curios a fost la aceasta paine ca multa lume simtea ca este o aroma in plus, dar nu au reusit sa o identifice ca fiind a mararului…